A fost inaugurată pe data de 14 iulie 1943, în amintirea militarilor din Regimentul 12 Dorobanţi Bârlad, căzuţi în luptele din capul de pod de la Ţiganca, în vara anului 1941. Troiţa era amplasată pe cea mai înaltă cotă din zona, aproape de locul în care a căzut comandantul acestui regiment, colonelul Nicolescu Gheorghe. A fost realizată din fondurile ofiţerilor regimentului, la iniţiativa unui comitet prezidat de lt. col. Petru Pavlov.
Terenul, de 3.150 m.p., pe suprafaţa căruia s-a ridicat această troiţă, a fost donat de către doi săteni ai comunei Ţiganca (jud. Cahul); este vorba de Mihalache Tiron şi Ştefan Cămârzan
La amenajarea terenului şi transportul materialelor a contribuit în mod benevol populaţia comunelor Cania şi Ţiganca. Ceea ce a rezultat în urma acestor eforturi colective era caracterizat de presa vremii drept o „capodoperă”. Într-adevăr, troiţa se înălţa pe un soclu de beton, crucea ornamentală era făcută din fier, iar acoperişul avea plăci din aramă. Pe impunătorul monument erau aplicate patru plăci de marmură. Pe una dintre acestea era imprimată ziua de 8 iulie 1941 (dată la care Regimentului 12 Dorobanţi a purtat cele mai grele lupte şi a cucerit cea mai importantă cotă din zonă); a doua placă prezintă semnificaţia ridicării acestei troiţe, iar a treia şi a patra aveau înscrise numele ofiţerilor şi subofiţerilor căzuţi la datorie.
Din păcate, din acestă frumosă troiţă, nu se mai păstrează astăzi decât soclul şi dispozitivul de prindere. Oficiul intenţionează însă s-o reconstruiască în forma originală.
Monumentul eroilor din Carahasani
În cimitirul eroilor din localitatea Carahasani, delegaţia ONCE a avut plăcuta surpriză să descopere prezenţa unui monument ctitorit prin eforturile financiare ale unui singur om, localnicul octogenar Victor Boian. Dintr-o pensie de numai 400 lei moldoveneşti (circa 30 $ USD) acesta a ridicat în toamna anului trecut un obelisc cu o înălţime de aproape 12 m.Pe cele patru laturi ale monumentului sunt instalate plăci comemorative, din marmură neagră, pe care au fost inscripţionate cuvinte ce amintesc faptul că aici au luptat şi au fost înhumaţi militarii din: armata ucraineană a generalului Andrei Vlasov; Divizia 21 Infanterie română, comandată de generalul Polihron-Dumitrescu şi Divizia 29 Infanterie germană, comandată de generalul Gheb.
Monumentul reprezintă singurul însemn al faptului că aici se găseşte un cimitir de onoare. Se mai cunoaşte faptul că eroii germani din acest cimitir au fost exhumaţi şi transferaţi la Chişinău în cimitirul „Eternitatea“.
Trebuie menţionat faptul că Oficiul intenţionează să cofinanţeze lucrările de amenajare a acestui cimitir de onoare; iar aspectele tehnice ale viitoarei colaborări au fost convenite cu primarul Vladislav Cociu.
A fost amenajat – în cadrul cimitirului civil situat între satele Epureni şi Cania – în anul 1941, de către Divizia de gardă. Avea formă trapezoidală şi cuprindea patru gropi comune, dintre care una mare (cu 904 eroi) cu lungimea de 17,70 m şi alte trei mai mici cu ostaşi neidentificaţi, deshumaţi de pe cîmp şi reînhumaţi aici. Era împrejmuit cu gard de scânduri şi avea o uşoară înclinare de la est la vest. Soldaţii înhumaţi aici luptaseră în regimente: 11 şi 12 Dorobanţi, 30 Artilerie, 2 Gardă şi 6 Mihai Viteazul.În prezent cimitirul eroilor din comuna Cania este inclus în proiectele Oficiului de reabilitare/reconstrucţie a cimitirelor de onoare româneşti de pe teritoriul Republicii Moldova.
Cimitirul eroilor din Chişinău a fost amenajat în perioada interbelică pentru a adăposti osemintele militarilor români, ruşi, austrieci, cehi, francezi şi polonezi căzuţi în Primul Război Mondial. 
Accesul în cimitir se făcea printr-o intrare monumentală, compusă dintr-o scară – având 50 de trepte şi 6 m lărgime – şi un portal arhitectonic constituit din doi piloni, a cîte 10 metri înălţime, purtând fiecare cîte un vultur cu aripile desfăcute. De forma unui poligon neregulat cu suprafaţa de 2,4 ha, cimitirul avea în centru o capelă î n stil bizantin vechi. În jurul acesteia au fost amenajate 6 parcele de morminte – cu 136 morminte (individuale şi comune) în care au fost înhumaţi 202 eroi – şi 2 cripte cu 572 eroi români şi ruşi neidentificaţi. Iată cum se prezenta situaţia pe naţionalităţi a militarilor înhumaţi în acest cimitir: 431 români (66 în morminte, 365 la criptă), 234 ruşi (27 în morminte, 207 la criptă), 29 austrieci, 39 cehi, 35 francezi şi 6 polonezi.
După anul 1941 aici au fost amenajate morminte şi pentru 96 militari români căzuţi în Al Doilea Război Mondial.
Cimitirul a funcţionat până în anul 1959. În prezent pe locul fostului cimitir se mai păstrează doar construcţia monumentală de la intrare, precum şi fundaţia capelei, alături de alte edificii mai noi, cum ar fi un complex locativ, un centru comercial („Jumbo”) şi, până nu demult, Institutul de Pulmonologie şi Ftiziatrie „Chiril Draganiuc” (demolat la sfârşitul anului 2007).
În ultimii ani ONCE a început demersurile, cu autorităţile locale din Chişinău, pentru reconstrucţia capelei-osuar, în memoria militarilor români şi străini înhumaţi aici în ambele războaie mondiale.
Accesul în cimitir se făcea printr-o intrare monumentală, compusă dintr-o scară – având 50 de trepte şi 6 m lărgime – şi un portal arhitectonic constituit din doi piloni, a cîte 10 metri înălţime, purtând fiecare cîte un vultur cu aripile desfăcute. De forma unui poligon neregulat cu suprafaţa de 2,4 ha, cimitirul avea în centru o capelă î n stil bizantin vechi. În jurul acesteia au fost amenajate 6 parcele de morminte – cu 136 morminte (individuale şi comune) în care au fost înhumaţi 202 eroi – şi 2 cripte cu 572 eroi români şi ruşi neidentificaţi. Iată cum se prezenta situaţia pe naţionalităţi a militarilor înhumaţi în acest cimitir: 431 români (66 în morminte, 365 la criptă), 234 ruşi (27 în morminte, 207 la criptă), 29 austrieci, 39 cehi, 35 francezi şi 6 polonezi.După anul 1941 aici au fost amenajate morminte şi pentru 96 militari români căzuţi în Al Doilea Război Mondial.
Cimitirul a funcţionat până în anul 1959. În prezent pe locul fostului cimitir se mai păstrează doar construcţia monumentală de la intrare, precum şi fundaţia capelei, alături de alte edificii mai noi, cum ar fi un complex locativ, un centru comercial („Jumbo”) şi, până nu demult, Institutul de Pulmonologie şi Ftiziatrie „Chiril Draganiuc” (demolat la sfârşitul anului 2007).
În ultimii ani ONCE a început demersurile, cu autorităţile locale din Chişinău, pentru reconstrucţia capelei-osuar, în memoria militarilor români şi străini înhumaţi aici în ambele războaie mondiale.
Cimitirul eroilor români şi germani din Făleşti (raion Făleşti)
Cimitirul eroilor din Tg. Făleşti era situat la cca 500 m la ieşirea din N-V a comunei urbane Făleşti, pe şoseaua naţională Făleşti-Bălţi. A fost amenajat în perioada aprilie-mai 1943 – prin grija Aşezământului Naţional Regina Maria pentru „Cultul Eroilor” –, după un plan întocmit de către Serviciul tehnic al judeţului Bălţi. Se întindea pe o suprafaţă de 2.000 m. p. şi includea două parcele de morminte individuale, în care au fost centralizate mormintele a 220 militari români şi germani, aduşi de pe teritoriul plăşii Făleşti. Între cele două parcele a fost ridicată o troiţă din lemn de stejar.
Lucrările propriu-zise de amenajare a cimitirului au presupus: săparea gropilor pentru morminte; transportul, instalarea şi inscripţionarea (de către pictorul B. Fiman) crucilor de beton la morminte; bordurarea mormintelor, nivelarea cu pământ a diferenţei de nivel între morminte; amenajarea unei alei centrale (50/4 m) cu fundaţie de piatră de granit.Toate materialele necesare au fost furnizate de către autorităţile comunale din Făleşti, conform ordinelor şi instrucţiunilor date de către prefectul de Bălţi, D. Stegărescu. Au fost folosiţi, ca mână de lucru, premilitarii puşi la dispoziţie de către Pretura Plăşii Făleşti.
La festivităţile prilejuite de inaugurarea oficială a şoselei naţionale Făleşti-Bălţi, (programată pe data de 30.05.1943), prima vizită făcută de invitaţii speciali – printre ei numărându-se generalii Pantazie şi Stavrat, precum şi guvernatorul Basarabiei, respectiv ministrul de Interne – a fost făcută la acest cimitir.
Cimitirul nu se mai păstrează în prezent, pe locul respectiv fiind construită clădirea unei şcoli (Şcoala Rusă). Este lăudabilă însă intenţia autorităţilor locale de a amenaja aici un loc de comemorare.
Cimitir militar situat în incinta cimitirului civil ortodox din localitatea Feşteliţa. A fost amenajat în lunile iulie-august 1944, în urma luptelor de retragere angajate de armata română în zona satului Talmaz. 
Conform mărturiilor arhivistice şi ale unor veterani de război, în acest cimitir au fost înhumate trupurile neînsufleţite a 45 ostaşi români din Batalionul 14 Vânători Munte, morţi în urma bombardamentelor sovietice, din data de 22 august 1944, asupra poziţiei fortificate a acestora aflată la sud de Feşteliţa.
Conform mărturiilor arhivistice şi ale unor veterani de război, în acest cimitir au fost înhumate trupurile neînsufleţite a 45 ostaşi români din Batalionul 14 Vânători Munte, morţi în urma bombardamentelor sovietice, din data de 22 august 1944, asupra poziţiei fortificate a acestora aflată la sud de Feşteliţa.Accesul în cimitir se făcea printr-o poartă de lemn, iar cimitirul propriu-zis era organizat pe trei rânduri, de-o parte şi de alta a aleii. Mormintele aveau ca însemne de căpătâi câteva cruci de campanie de acelaşi model.
Oficiul a inclus acest obiectiv în proiectele sale de reconstrucţie a necropolelor distruse de pe teritoriul Republicii Moldova, beneficiind în acest sens de solicitudinea şi întregul concurs acordat de primăria locală, în speţă de dl primar Nicolae Tudoreanu. Lucrările de reconstrucţie (începute la sfârşitul anului 2007) au decurs fără probleme astfel încât inaugurarea oficială a noului cimitir de la Feşteliţa a avut loc cu ocazia Zilei Eroilor, pe data de 7 iunie 2008.
A fost amenajat în anul 1941 în Cimitirul Parorhiei Ortodoxe Neculăieuca. Aici au fost înhumaţi circa 42 de militari români (din Regimentul 8 Dorobanţi) căzuţi în luptele din 13-14 iulie 1941 pentru eliberarea zonei. Mormintele acestora au fost păstrate intacte de către comunitatea laică şi ecleziastică din Neculăieuca, în condiţiile vitrege de după anul 1945, când marea majoritate a cimitirelor româneşti de la est de Prut au fost desfiinţate în mod voluntar şi programatic. Însemnele de căpătâi, tipice pentru eroii de război români, au rămas pe locurile iniţiale, fiind acoperite cu straturi succesive de var, pentru a li se ascunde identitatea.
După anul 1990, parcela a fost repusă în valoare, fiind îngrijită în egală măsură de către comunitatea şi autorităţile locale. În anul 2006, în cadrul parcelei a fost instalată o troiţă, donată de către Fundaţia „România din Inima Mea”, care a fost sfiinţită în data de 31.08.06, în prezenţa unui numeros public din Republica Moldova, România şi S.U.A.
În prezent cimitirul a fost reabilitat prin grija Oficiului (cofinanţator al lucrărilor de reconstrucţie) şi a primăriei locale, un rol deosebit în concretizarea acestui proiect avându-l dna primar Claudia Bejenaru.
Inaugurarea cimitirului a avut loc cu ocazia Zilei Eroilor, pe data de 8 iunie 2008.
Cimitir amplasat în câmp, la punctul numit Chirca, în dreptul şoselei Călăraşi-Vălcineţ. A fost amenajat în vara anului 1941, pe o suprafaţă de 61 m.p. şi cuprindea 20 de morminte (unul individual şi 19 gropi comune), în care au fost înhumaţi 47 militari români (17 identificaţi şi 30 neidentificaţi) din Regimentul 55 Infanterie, morţi în ziua de 8 iulie 1941. La mormintele acestora au fost instalate 4 cruci din beton. Cimitirul era împrejmuit cu gard de scândură şi, potrivit documentelor de arhivă, era „rău îngrijit“.
Conform documentelor arhivistice, cimitirul eroilor din localitatea Micleuşeni a luat fiinţă pe data de 17 iulie 1941, fiind situat la intrarea din partea de est a satului, lângă şoseaua Huşi-Chişinău. A fost amenajat pe o suprafaţă de 936 m2, avea instalată o poartă monumentală şi era împrejmuit cu gard din pari şi sîrmă ghimpată.În acest cimitir au fost amenajate 11 morminte comune în care şi-au găsit locul de veci 223 militari români, aparţinând regimentelor 63 artilerie şi 67 infanterie. Toţi aceşti eroi au căzut în luptele de pe Valea Dolnei, din data de 8 iulie 1941. Mormintele sunt marcate în prezent prin 7 cruci de campanie aşezate pe două rânduri, şi printr-un bloc de piatră inscripţionat cu următorul ext: „Aici sunt înhumaţi ostaşii armatei române căzuţi în vara anului 1941. Veşnică fie-le pomenirea“.
Cimitirul eroilor români de la Micleuşeni a fost reinaugurat la 25 octombrie 2008, de Ziua Armatei României, fiind reconstruit de către Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor în colaborare cu Consiliul Raional Străşeni şi cu sprijinul Societăţii Culturale „Ginta Latină“ – filiala Nisporeni.
La ceremonie au participat peste 700 de persoane, multe dintre acestea venite de la Chişinău şi Bucureşti, Orhei şi Sângeorz Băi, Iaşi şi Bălţi.
Lângă fiecare dintre cele 84 de cruci ce au încreştinat mormintele eroilor a stat de strajă câte un copil al locului cu un buchet de flori ale recunoştinţei, aşezate cu pioşenie şi candoare la căpătâiul „buneilor morţi pentru Ţară“.
Serviciul liturgic a fost oficiat de către un sobor de preoţi aparţinând deopotrivă Mitropoliei Basarabiei şi celei a Moldovei.
Au rostit alocuţiuni consilierul prezidenţial – Eugen Tomac, directorul O.N.C.E. – dr. Cristian Scarlat, preşedintele Consiliului Raional Străşeni – Nicolae Robu, primarul oraşului Chişinău – Dorin Chirtoacă, deputatul de Iaşi – Petru Movilă.
Participanţii de pe ambele maluri ale Prutului au trăit o adâncă emoţie generată de firescul demers de redare a demnităţii locului în care au odihnit în anonimat militarii români căzuţi la datorie în anii celui de Al Doilea Război Mondial. Lacrimile din ochii multora exprimau bucuria de a vedea repus în demnitate un sanctuar al eroilor neamului şi speranţa că acest gest firesc al statului român va continua deopotrivă în Republica Moldova, Ucraina, Federaţia Rusă şi celelate state ex-sovietice în care au căzut în luptă sau au murit în prizonierat militari români.
Cimitirul eroilor români de la Micleuşeni a fost reinaugurat la 25 octombrie 2008, de Ziua Armatei României, fiind reconstruit de către Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor în colaborare cu Consiliul Raional Străşeni şi cu sprijinul Societăţii Culturale „Ginta Latină“ – filiala Nisporeni.
La ceremonie au participat peste 700 de persoane, multe dintre acestea venite de la Chişinău şi Bucureşti, Orhei şi Sângeorz Băi, Iaşi şi Bălţi.Lângă fiecare dintre cele 84 de cruci ce au încreştinat mormintele eroilor a stat de strajă câte un copil al locului cu un buchet de flori ale recunoştinţei, aşezate cu pioşenie şi candoare la căpătâiul „buneilor morţi pentru Ţară“.
Serviciul liturgic a fost oficiat de către un sobor de preoţi aparţinând deopotrivă Mitropoliei Basarabiei şi celei a Moldovei.
Au rostit alocuţiuni consilierul prezidenţial – Eugen Tomac, directorul O.N.C.E. – dr. Cristian Scarlat, preşedintele Consiliului Raional Străşeni – Nicolae Robu, primarul oraşului Chişinău – Dorin Chirtoacă, deputatul de Iaşi – Petru Movilă.
Participanţii de pe ambele maluri ale Prutului au trăit o adâncă emoţie generată de firescul demers de redare a demnităţii locului în care au odihnit în anonimat militarii români căzuţi la datorie în anii celui de Al Doilea Război Mondial. Lacrimile din ochii multora exprimau bucuria de a vedea repus în demnitate un sanctuar al eroilor neamului şi speranţa că acest gest firesc al statului român va continua deopotrivă în Republica Moldova, Ucraina, Federaţia Rusă şi celelate state ex-sovietice în care au căzut în luptă sau au murit în prizonierat militari români.
Cimitirul de Onoare de la Micleuşeni reprezintă al cincilea proiect de reconstrucţie a cimitirelor eroilor români din Republica Moldova, iniţiate şi finanţate de către Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor în ultimii doi ani, după cele de la Ţiganca, Neculăieuca, Feşteliţa şi Vărvăreuca.
Cimitirul militar a fost amenajat în nordul comunei Nemţeni, în iulie 1941, în imediata apropiere a cimitirului parohial. Intrarea acestuia se afla la 5 m de drumul principal Nemţeni-Nisporeni.
În cadrul cimitirului au fost înhumaţi 82 de eroi (31 identificaţi şi 51 neidentificaţi) şi 7 germani, centralizaţi de pe teritoriul comunei (satele Cotul Morii, Obilenii Noi ş.a.). Cu totul au fost amenajate 67de morminte, la 61 dintre acestea fiind instalate, în 1943, cruci din beton.
Cimitirul, cu o suprafaţă de cca. 876,56 mp, a fost situat pe un teren mai înalt decât şoseaua (fiind ferit astfel de inundaţii), prevăzut cu scări din piatră şi cu balustrade de ambele părţi. A fost împrejmuit pe cele patru laturi cu gard din lemn, iar mormintele erau prevăute cu alei din piatră. La intrarea în cimitr se afla o pancartă cu inscripţia Cimitirul eroilor româno-germani; în dreapta se afla o altă pancartă cu inscripţia Aici odihnesc eroii căzuţi pe câmpul de onoare, în luptele contra bolşevismului pentru cruce şi lege, pentru patrie şi onoare. Nemţeni iunie 1941, iar în stânga, pe o a treia pancartă, au fost inscripţionate cuvintele: Legământul Mareşalului. Vouă ostaşi bravi coborâţi din crestele veşniciei noastre. Vouă [text lips ă ] vouă eroi pentru care v-aţi spart trupul în ţăndări şi aţi făcut din braţele voastre plug de jertfă pentru brazda libertăţii româneşti. Vouă mareşalul Antonescu făgăduieşte azi din nou dreptul la pământul în care v-aţi înfrăţit.
În zona oraşului Călăraşi au fost amenajate, în anii celui de-al doilea război mondial, mai multe cimitire militare în care au fost înhumaţi, atât militari români, cât şi germani.
Unul dintre aceste locuri de înhumare a fost amenajat pe dealul Răciulei, la cca 8 km nord de Călăraşi, în dreptul şoselei Călăraşi-Răciula. Aici au fost înhumaţi 43 de militari români (21 identificaţi, 22 neidentificaţi) aparţinând Regimentului 55 Infanterie, morţi pe data de 8 iulie 1941.
Cimitirul avea forma unui dreptunghi cu laturile de 14/22 m şi era împrejmuit cu scândură de lemn. De asemenea avea instalate 30 cruci de beton la căpătâiul mormintelor, precum şi o troiţă de lemn în centrul cimitirului.
Cimitirul nu se mai păstrează în prezent. Pe locul acestuia – în locul numit „La eroi” – autorităţile locale intenţionează să ridice o mică capelă, după ce, în prealabil, zona fostului cimitir a fost scoasă din circuitul agricol fiind destinat exclusiv cinstirii memoriei eroilor.
Cimitirul a fost amenajat în luna august a anului 1942, la marginea satului Prisaca (localitate situată la 6 km vest de oraşul Ialoveni). Aici au fost î nhumaţi 20 de militari, aparţinând Regimentului 25 Infanterie, căzuţi în luptă , în ziua de 17 iulie 1941. Lucrările de construcţie au durat cinci zile şi s-au efectuat – prin grija Consiliului Parohial al comunei – de către sătenii din plasa Ialoveni, care au furnizat materiale de construcţie, mână de lucru şi bani.Cimitirul este inclus, ca parcelă militară distinctă, în cimitirul civil al satului Sociteni. Este organizat pe două rînduri a câte 10 morminte fiecare. Se mai păstrează crucile tip campanie, iar în faţa parcelei este instalată o troiţă cu înălţimea de aproximativ 3 m. Starea relativ bună a cimitirului se datorează, în primul rând, primarului Nicolae Bogos, care s-a preocupat încă din tinereţe de îngrijirea lui.
Ca şi la Carahasani, Oficiul intenţionează să se implice în cofinanţarea lurcărilor de reabilitare a acestui cimitir.
Cimitirul militar românesc din Slobozia-Horodişte (raion Rezina)
A fost amenajat în toamna anului 1941, în curtea bisericii din satul Slobozia-Horodişte. Cuprinde mormintele individuale a 15 militari români (14 identificaţi, 1 neidentificat), aparţinând regimentelor 9 Dorobanţi şi 5 Pionieri, precum şi mormântul unui militar german necunoscut.
Cimitirul românesc de onoare de la Ţiganca
De Ziua Eroilor, la 1 iunie 2006, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a organizat ceremonia de inaugurare oficială a Cimitirul de Onoare Românesc de la Ţiganca, Republica Moldova, în care sunt înhumaţi 1.020 eroi români căzuţi în luptele din vara lui 1941.
Proiectul de reconstrucţie a fost demarat la 9 iunie 2005, de Ziua Eroilor, în urma sesizărilor venite din partea presei şi a numeroşilor reprezentanţi ai societăţii civile, care au semnalat starea precară a unor foste cimitire româneşti din străinătate, în special a celui de la Ţiganca.
Din partea României a participat o delegaţie oficială formată din: Teodor Atanasiu - ministrul apărării naţionale, Sergiu Medar - consilier prezidenţial, Radu Duda - consilier al primului ministru, Constantin Gheorghe - consilier al primului ministru, Adrian Mironescu - secretar de stat, Dan Dungaciu - secretar de stat, Dan Dumitru - secretarde stat, g-ral Teodor Halic - cavaler al Ordinului Mihai Viteazu, E.S. Filip Teodorescu - ambasadorul României în Republica Moldova, dr. Cristian Scarlat - directorul ONCE.
A fost de asemenea prezent, aflat în vizită privată, M.S. Regele Mihai.
Delegaţia Republicii Moldova a fost formată din: Valeriu Ţurcanu - viceministrul culturii şi turismului, acad. Ion Mahu - preşedintele Societăţii Invalizilor Armatei Române, deputaţi, inclusiv Iurie Roşca - vicepreşedintele Parlamentului Republicii Moldova.
Cei peste 2.000 de oameni prezenţi pentru a cinsti memoria celor căzuţi pentru ţară au asistat la slujba de pomenire oficiată de un sobor de preoţi condus de I.P.S. Petru - Mitropolitul Basarabiei şi P.S. dr. Casian - Episcopul Dunării de Jos.
După oficierea serviciului divin , a avut loc depunerea de coroane din partea autorităţilor române şi moldovene şi o pomană creştinească pentru sufletele eroilor români căzuţi la datorie.
Atmosfera emoţionantă din timpul ceremoniei şi reacţiile participanţilor au confirmat necesitatea continuării, de către ONCE, a misiunii de cinstire a memoriei eroilor prin amenajarea şi reabilitarea cimitirelor de onoare aflate în suferinţă.
Când, în vara anului 1944, acţiunile militare s-au mutat la vest de Prut, a început demolarea tuturor cimitirelor şi însemnelor comemorative de război amenajate în întregul spaţiu în care armata română a luptat în timpul Campaniei din Est.
Din cauza intervenţiilor făcute asupra locului, inclusiv cu buldozerele, oasele celor căzuţi pentru ţară au fost purtate de şuvoaie şi împrăştiate în toată valea.
Până în anul 2005, la 60 de ani de la încheierea războiului, singurul semn al recunoştinţei româneşti era o troiţă instalată în 2004 pe locul fostului cimitir, de Asociaţia Culturală „România din Inima Mea“ din Bistriţa-Năsăud şi începerea demersurilor pentru realizarea unei mânăstiri în apropierea fostului cimitir românesc de campanie.
Cimitirul Eroilor „General Dragalina” din Tighina
În prezent autorităţile din Tighina au construit pe locul fostului cimitir românesc un memorial dedicat ostaşilor de diferite naţionalităţi. Pentru cei români au fost instalate – pe o latură special rezervată – un număr de 33 de cruci, în faţa cărora a fost fixată, la nivelul solului, o placă comemorativă (în limbile. rusă şi română) cu textul „Ofiţerilor şi soldaţilor români căzuţi şi decedaţi în oraşul Bender în anii 1941-1944, înmormântaţi în acest cimitir”.
Cimitirul românesc de onoare de la Ţiganca
De Ziua Eroilor, la 1 iunie 2006, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a organizat ceremonia de inaugurare oficială a Cimitirul de Onoare Românesc de la Ţiganca, Republica Moldova, în care sunt înhumaţi 1.020 eroi români căzuţi în luptele din vara lui 1941.
Proiectul de reconstrucţie a fost demarat la 9 iunie 2005, de Ziua Eroilor, în urma sesizărilor venite din partea presei şi a numeroşilor reprezentanţi ai societăţii civile, care au semnalat starea precară a unor foste cimitire româneşti din străinătate, în special a celui de la Ţiganca.Din partea României a participat o delegaţie oficială formată din: Teodor Atanasiu - ministrul apărării naţionale, Sergiu Medar - consilier prezidenţial, Radu Duda - consilier al primului ministru, Constantin Gheorghe - consilier al primului ministru, Adrian Mironescu - secretar de stat, Dan Dungaciu - secretar de stat, Dan Dumitru - secretarde stat, g-ral Teodor Halic - cavaler al Ordinului Mihai Viteazu, E.S. Filip Teodorescu - ambasadorul României în Republica Moldova, dr. Cristian Scarlat - directorul ONCE.
A fost de asemenea prezent, aflat în vizită privată, M.S. Regele Mihai.
Delegaţia Republicii Moldova a fost formată din: Valeriu Ţurcanu - viceministrul culturii şi turismului, acad. Ion Mahu - preşedintele Societăţii Invalizilor Armatei Române, deputaţi, inclusiv Iurie Roşca - vicepreşedintele Parlamentului Republicii Moldova.
Cei peste 2.000 de oameni prezenţi pentru a cinsti memoria celor căzuţi pentru ţară au asistat la slujba de pomenire oficiată de un sobor de preoţi condus de I.P.S. Petru - Mitropolitul Basarabiei şi P.S. dr. Casian - Episcopul Dunării de Jos.După oficierea serviciului divin , a avut loc depunerea de coroane din partea autorităţilor române şi moldovene şi o pomană creştinească pentru sufletele eroilor români căzuţi la datorie.
Atmosfera emoţionantă din timpul ceremoniei şi reacţiile participanţilor au confirmat necesitatea continuării, de către ONCE, a misiunii de cinstire a memoriei eroilor prin amenajarea şi reabilitarea cimitirelor de onoare aflate în suferinţă.
Luptele desfăşurate în prima jumătate a lunii iulie 1941 în capul de pod de la ŢIGANCA (localitate din judeţul Cahul – Republica Moldova, situată la 3 km est de Prut, vizavi de Fălciu) sunt comparabile cu marile bătălii purtate de armata română în zonele Corneşti, Odessa, Cotul Donului, Kuban, Caucaz, Stalingrad sau Crimeea în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Din cauza pierderilor mari înregistrate pentru atingerea aliniamentului CANIA-STOIENEŞTI-ŢIGANCA (peste 2.300 de morţi, din totalul celor 4.271 înregistraţi în luptele dintre Prut şi Nistru), în zonă au fost amenajate peste 25 de cimitire de campanie, precum cele de la Cania, cu 938 de morţi sau Dealul Epureni – Ţiganca, cu 1.020 de morţi, în memoria cărora, în toamna lui 1941, a fost instalată o troiţă.Când, în vara anului 1944, acţiunile militare s-au mutat la vest de Prut, a început demolarea tuturor cimitirelor şi însemnelor comemorative de război amenajate în întregul spaţiu în care armata română a luptat în timpul Campaniei din Est.
Din cauza intervenţiilor făcute asupra locului, inclusiv cu buldozerele, oasele celor căzuţi pentru ţară au fost purtate de şuvoaie şi împrăştiate în toată valea.
Până în anul 2005, la 60 de ani de la încheierea războiului, singurul semn al recunoştinţei româneşti era o troiţă instalată în 2004 pe locul fostului cimitir, de Asociaţia Culturală „România din Inima Mea“ din Bistriţa-Năsăud şi începerea demersurilor pentru realizarea unei mânăstiri în apropierea fostului cimitir românesc de campanie.
Cimitirul Eroilor „General Dragalina” din Tighina
Cimitirul este situat în microraionul Solnecinîi, la intrarea în oraşul Tighina (dinspre Chişinău), în spatele magazinului „Praga”, la intersecţia străzilor Ermakov şi Kosmodemianskaia. Primele menţiuni documentare despre acest cimitir datează din anul 1920. La acea dată era menţionat sub numele de Cimitirul Eroilor din suburbia Borisovka, fiind amplasat în vecinătatea cimitirului civil. 
În acest cimitir au fost înhumaţi, în anii Primului Război Mondial, foşti prizonieri de război români din armata austro-ungară decedaţi în detenţie. Numărul acestora era de 159 militari (2 identificaţi, 157 neidentificaţi). Mormintele acestora, probabil comune, erau grupate pe două rânduri, la intrarea în cimitir, de-o parte şi de alta a aleii principale.
În Al Doilea Război Mondial, aici au fost înhumaţi atât militari români căzuţi în luptele din 1941 pentru eliberarea Basarabiei, cât şi răniţi morţi în spitalele de campanie. Alături de ei şi-au găsit locul de veci şi un număr de prizonieri sovietici capturaţi de Armata Română. În evidenţele numerice şi nominale din perioada octombrie-noiembrie 1942 se menţionează că în Cimitirul Eroilor „General Dragalina” se aflau 365 morminte, şi anume: 338 morminte de militari români (324 identificaţi, 14 neidentificaţi), 14 morminte civile şi 13 morminte de prizonieri sovietici. Militarii români au fost înhumaţi în perioada 17 august 1941 – 30 august 1942 şi au aparţinut unor regimente de dorobanţi (numerele: 2, 4, 6, 10, 13, 14, 16, 27, 37), infanterie (3, 7, 17, 24, 27, 37, 39) şi vânători (1, 3, 6, 8); o parte din aceştia (45 eroi) proveneau din două spitale de campanie situate în oraş.
În acest cimitir au fost înhumaţi, în anii Primului Război Mondial, foşti prizonieri de război români din armata austro-ungară decedaţi în detenţie. Numărul acestora era de 159 militari (2 identificaţi, 157 neidentificaţi). Mormintele acestora, probabil comune, erau grupate pe două rânduri, la intrarea în cimitir, de-o parte şi de alta a aleii principale.În Al Doilea Război Mondial, aici au fost înhumaţi atât militari români căzuţi în luptele din 1941 pentru eliberarea Basarabiei, cât şi răniţi morţi în spitalele de campanie. Alături de ei şi-au găsit locul de veci şi un număr de prizonieri sovietici capturaţi de Armata Română. În evidenţele numerice şi nominale din perioada octombrie-noiembrie 1942 se menţionează că în Cimitirul Eroilor „General Dragalina” se aflau 365 morminte, şi anume: 338 morminte de militari români (324 identificaţi, 14 neidentificaţi), 14 morminte civile şi 13 morminte de prizonieri sovietici. Militarii români au fost înhumaţi în perioada 17 august 1941 – 30 august 1942 şi au aparţinut unor regimente de dorobanţi (numerele: 2, 4, 6, 10, 13, 14, 16, 27, 37), infanterie (3, 7, 17, 24, 27, 37, 39) şi vânători (1, 3, 6, 8); o parte din aceştia (45 eroi) proveneau din două spitale de campanie situate în oraş.
Lângă biserica din centrul localitaţii, a fost identificat un monument ridicat în memoria eroilor români căzuţi în Primul Război Mondial, despre care nu existau nici un fel de referinţe în baza arhivistică a Oficiului.Cu o înălţime aproximativă de 2,50 m, monumentul surprinde prin starea de conservare neaşteptat de bună.
Pe faţa principală a monumentului este fixată o plachetă din bronz, reprezentând o cască romană şi câteva stindarde. Dedesubtul plachetei este instalată o placă comemorativă cu următorul text: „Eroilor fiii Taracliei căzuţi în războiul 1914-1918”.
Este amplasat în partea de est a comunei, pe Dealul Mândrului, la încrucişarea drumurilor ce vin din Chişinău şi Nisporeni şi la aproximativ 500 m de Mânăstirea Vărzăreşti (ctitorie a domnitorului Alexandru cel Bun).
Cimitirul a luat fiinţă în luna august 1941, aici fiind înhumaţi – în 93 morminte individuale şi 5 gropi comune – 178 militari români (100 identificaţi şi 78 neidentificaţi) care au luptat în diferite regimente de Artilerie (nr. 2, 3, 5, 13, 53, 63, 67), Infanterie (nr. 27, 50, 67), Roşiori (nr. 8, 10), Grăniceri (nr. 4), Vânători (nr. 7); Dorobanţi (nr. 8); Artilerie Grea (nr. 5).
La data de 28 mai 1998, Societatea culturală „Ginta Latina“ (filiala judeţeană Sângeorz-Băi), cu mijloace proprii şi cu sprijinul deosebit al primarilor de atunci: ing. Vasile Arteni (Nisporeni) şi prof. Ştefan Guţu (Vărzăreşti) şi a românilor din aceste localităţi, a reamenajat cimitirul de la Vărzăreşti, însă nu la nivelul exigenţelor unui cimitir de onoare din cauza lipsei mijloacelor materiale.
Cimitirul are forma unui dreptunghi cu lungimea de 50 m şi lăţime de 40 m. Este împrejmuit cu ţăruşi şi sârmă ghimpată. Mormintele sunt dispuse de-o parte şi de alta a cimitirului, în două parcele a câte 50 de morminte fiecare. Dacă în trecut fiecare mormânt avea instalate însemne de căpătâi, în prezent se mai păstrează doar 20 cruci de campanie. Pe lângă acestea în cimitir se mai găseşte o troiţă („Răstignirea“) situată în partea din spate a cimitirului, o cruce mare din lemn în dreapta intrării şi un monument comemorativ din cărămidă (de formă tronconică, cu o cruce de inox la partea superioară) în stânga intrării. Pe faţada acestuia din urmă se găseşte următoarea inscripţie: „Omagiul nostru şi veşnica pomenire ostaşilor români căzuţi pentru apărarea pământului strămoşesc“.
De remarcat faptul că în fiecare an de Ziua Eroilor (Ispas), Ginta Latină (filialele Nisporeni-Vărzăreşti şi Sângeorz-Băi), organizează slujbe religioase de pomenire a eroilor la care participă masiv populaţia locală.
Troiţă maramureşeană, dezvelită în data de 25.10.2008, ridicată pe înălţimea „Borţoasa“, în faţa muzeului „Memoria“ – amenajat, în anul 2000, de către domnul Victor Ţibrigan în locuiţa persoanală şi dedicat ostaşilor români căzuţi în prima şi a doua conflagraţie mondială pe raza localităţii Vărvăreuca – prin grija domnului Victor Ţibrigan, cu sprijinul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor şi al Departamentului Pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
Oficiul Național pentru Cultul Eroilor
7 comentarii:
wwwwooooowwww nici nu știam de 80% dintre ele :-o
Sincer, nici eu.
este un bun inceput....
bunicul meu a murit in marele razboi din 44, am intrebat parintii unde a cazut si spun undeva in raionul slobozia , cetarea alba,as vrea sa merg sa -i pun o luminare si o floare,numele lui este NEGRU IAMANDI,
cinste lor,
DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA IN PACE!!!
Ati uitat de Cimitirul din s. Tabara, c. Vatici, r. Orhei...
memorie eterna neamului acesta si bravilor soldati romani care au luptat de alungul veacurilor pentru aceasta tara. sunt mandru ca fac parte din acest neam si nu trebuie decat sa spunem copiilor nostri de cei care au murit pentru patrie, onor lor
doi unchi ai mei State Ion si Sate Vasile din Calarasi au murit la Cotul Donului. Dumnezeu sa-i odihneasca.
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: