Oleg Dombrovschi

Oleg Dombrovschi s-a nascut la 8 februarie 1919, in orasul Orhei, intr-o distinsa familie de intelectuali basarabeni. Maica-sa, Elena Dombrovschi-Gherciu, descindea din neamul unui chirurg vestit, iar tatal lui, Petre Dombrovschi – decedat subit in anul 1920 – fusese functionar public.

Dupa scoala primara si cativa ani de studiu la Liceul Vasile Lupu din Orhei, il aflam incadrat activ in viata Liceului Bogdan Petreceicu Hasdeu din Chisinau, unde, in iunie 1939, sustine si examenele de BAC. A doua zi dupa asasinarea lui Armand Calinescu, a fost arestat si invinuit pentru faptul ca ar fi membru al organizatiei Fratii de Cruce – formatiune legionara pentru elevi si gimnazisti. S-a aflat 3 luni in arest.

In septembrie 1939, a fost mobilizat intr-un regiment de artilerie (Regimentul 25 Artilerie Buiucani din Chisinau), de unde a fost trimis la Scoala de Ofiteri Rezerva Artilerie (SORA) din Craiova. Dupa absolvirea acesteia, isi face stagiul militar la Vadul lui Voda, pe Nistru.

Inceputul carierei sale militare a coincis cu unul dintre cele mai dificile momente din viata Armatei Romane: retragerea fortata, in 1940, a trupelor romane din Basarabia. Chiar daca, pana la acea trista zi din viata poporului roman, oficialii militari asigurau ca «Nu se va ceda nici o palma de pamant din teritoriul Romaniei», in iunie 1940 s-a ordonat, totusi, retragerea din Basarabia.

Actiunea a fost primita ca o lovitura tragica. Pe unii dintre militari, onoarea, dublata de depresie, i-a impins la fapte de sinucidere. Oleg Dombrovschi isi aminteste cu durere cum comandantul Escadronului Cavalerie, locotenentul Iepure, s-a impuscat cand a aflat de ordinul de retragere de pe Nistru.

Decis sa-si urmese cariera militara, dupa retragerea de pe Nistru, Oleg Dombrovschi s-a inscris la Scoala de Ofiteri Activi de Artelerie din orasul Pitesti. Avand deja cunostinte in domeniu. A fost admis direct in anul doi, iar in 1941, dupa absolvirea scolii, a fost avansat in grad de sublocotenent si trimis, in calitate de ofiter in Regimentul 25 Artilerie din Husi. Intamplarea a facut ca acel regiment – avand in dotare munitii de calibru 75, 100, 105 si 150 mm, tunuri de productie ceha, masini de tractiuni Tatra si Skoda, tot de productie ceha – sa participe la eliberarea Basarabiei si sa se manifeste mai apoi in luptele pentru Odesa. Dupa luptele de la Odesa, Regimentul 25 a fost trimis, pentru refacere, in garnizoana de la Chisinau.

In iunie 1942, Corpul 3 Armata, din componenta caruia facea parte si Regimentul 25, a fost trimis pe unul din segmentele dure ale liniei frontului – la Cotul Donului. In calitatea sa de ofiter, Oleg Dombrovschi a participat la lupte pe parcursul lunilor iunie-noiembrie, pana la inceperea contraofensivei sovietice. Desi au fost prinse ca in cleste de trupele sovietice, diviziile 5, 6 si 15 ale Corpului 3 de Armata au reusit, totusi, sa scape de incercuire.

In iarna lui 1942, Regimentul 25 a fost trimis pentru refacere la Tiraspol, apoi la Chisinau. Unitatile refacute au fost dislocate in regiunile Oceakov, Odesa, Tiraspol, Tighina si la Purcari, unde s-au mentinut pana la «ruperea» Frontului de la Iasi, 21-22 august 1944, retragandu-se spre Cetatea Alba si Galati.

La 27 august 1944, unitatea a fost intens atacata de blindate sovietice in zona lacului Ialpug, militarii romani fiind luati prizonieri. Un numar de 43 de ofiteri romani, printre care si Oleg Dombrovschi, au fost separati de efectivul de soldati si subofiteri si manati, pe jos, prin toate lagarele de triere din Tighina, apoi, imbarcati in trenuri marfare, au fost dusi, initial, intr-un lagar din orasul Kazan (Tataria), iar ulterior – carati cu un vapor fluvial – intr-un lagar de langa orasul Elabuga.

Aici grupul a fost completat cu inca 34 de ofiteri romani, care, capturati in 1942 la Cotul Donului, nu au acceptat sa adere, ca voluntari, la diviziile Tudor Vladimirescu si Horea, Closca si Crisan. Organizatorii acestor devizii, manipulati de Ana Pauker, i-au propus, in repetate randuri, si lui Oleg Dombrovschi sa adere in randul voluntarilor; el, insa, a refuzat categoric.

Drept pedeapsa a fost sters din listele de repatriere si mutat din lagar in lagar. In 7 ani de prizonierat a «peregrinat» prin 32 de lagare sovietice. De regula, erau purtati din lagar in lagar prizonierii care refuzau sa munceasca, pentru ca, in cazul in care prizonierii nu lucrau, sefilor de lagar nu li se plateau salarii suplimentare, fapt pentru care acestia cautau sa scape de prizonierii «chiulangii», trimitandu-i in alte lagare. Existau, desigur, si alte motive pentru care prizonierii erau plimbati din lagar in lagar, dar ele nu se faceau publice.

Oleg Dombrovschi a fost eliberat din prizonieratul sovietic abia in august 1951 si s-a repatriat in Romania. A avut, putem zice, noroc dublu: in rpimul rand, pentru ca a ramas in viata, teafar, in al doilea rand, pentru ca a reusit sa se stabileasca la Bucuresti. Din 1951, s-a angajat la un institut de proiectari, urmandu-si, concomitent, studiile la Institutul Politehnic.

In februarie 1958, abia revenit din Ungaria, a fost arestat si inchis, consecutiv, in puscariile Jilava, Vacaresti, Fagaras, Aiud, Balta Brailei, Periprava… si tinut in detentie in peste 10 penitenciare. A fost eliberat abia in 1964. Dar si dupa eliberarea din puscaria de la Aiud era constant urmarit si controlat. Era chemat sistematic la securitate pentru «conversatii». Verificarile si batjocora s-au prelungit pala la revolutia din 1989. Abia dupa 1989 a fost recunoscut drept veteran de razboi si detinut politic.

In decembrie 1989, Oleg Dombrovschi a participat activ la infiintarea Ligii Romane a Veteranilor de Razboi Necomunisti (presedinte al acestei organizatii a fost ales tot un fost detinut politic, un mare patriot al neamului, Stefan Cucu). Dupa 1993, Oleg Dombrovschi are functia de presedinte al filialei Bcuresti a Uniunii Veteranilor de Razboi Necomunisti.

Amintim, in context, ca in Romania activeaza si o alta Asociatie a Veteranilor de Razboi, cea a veteranilor comunisti, condusa de caporalul comunist, Marin Dragnea. Multi dintre membrii acesteia – inclusiv prizonieri, care, slabi de fire, au cedat insistentelor, demagogiei, kominteristilor si au aderat, benevol, la diviziile Tudor Valdimirescu si Horia, Closca si Crisan – pe parcursul anilor au fost loiali regimului de ocupatie sovietic si tiraniei comuniste; au participat activ la impunerea cu forta a comunismului in Romania, la sovietizarea Romaniei si la surghiunirea si exterminarea fizica a patriotilor, elitei intelectuale si politice romanesti. (Pentru a evita vreo confuzie, aducem la cunostinta publicului cititor ca a mai existat un Dragnea – Stefan Dragnea – adevarat patriot roman, care si-a dus cu demnitate crucea suferintelor, a suportat urgiile prizonieratului sovietic, dar nu s-a lasat ademenit.)

Rog de asemenea sa nu-l confundam pe Oleg Dombrovschi cu acel comandant militar si, respectiv, primar de Bucuresti, care, la 29 august 1944 – impreuna cu generalul Iosif Teodorescu si cu Constantin Titel Petrescu – a intampinat cu insufletire (asa scriau a doua zi dupa producerea evenimentului ziarele comuniste si prosovietice) prima coloana sovietica ocupationista, ajuns ala marginile Bucurestiului.

Sa nu credeti ca prizonierii romani au murit ori au fost exterminati doar in GULAG-urile sovietice. Nu putine sunt cazurile cand, desi repatriati, fostii prizonieri in URSS erau macelariti si de satrapii comunisti in Romania. Multi dintre cei chinuiti oribil in lagarele sovietice erau macelariti si in RSR: au murit de foame, frig, munci silnice, din cauza torturilor, caci, in Romania post-belica, multi dintre satrapii comunisti, sustinuti masiv de URSS si Armata sa Rosie ocupationista, se aflau, de facto, la putere.

Nu este un secret ca Ana Pauker, acolitii ei, i-au prevenit in mod deschis pe prizonierii romani din GULAG-ul sovietic ca, daca ei nu vor intra «benevol» in diviziile Tudor Vladimirescu si Horea, Closca si Crisan, fie ca nu vor fi repatriati, fie vor fi surghiuniti in penitenciarele si lagarele din Romania. Ceea ce, spre regret, s-a si intamplat in Romania «populara». Spre fericirea noastra, domnul Oleg Dombrovschi, fost prizonier in URSS, a reusit sa scape cu viata si din «gulag-ul romanesc».

In anii razboiului, Oleg Dombrovschi a fost decorat cu inalte distinctii militare: Ordinul Coroana Romaniei de clasa a V-a (pentru capturarea Odesei), Ordinul Steaua Romaniei de clasa a V-a (pentru luptele de la Cotul Donului). In anul 2004, Statul Roman, apreciindu-i curajul militar si stoicismul patriotic, i-a conferit si titlul de cavaler al Ordinului Virtutea Militara.

Oleg Dombrovschi face parte din categoria celor care si-au asumat, cu noblete si discretie, valori si actiuni care i-au condus spre statutul de martiri ai cauzei nationale.

Alexandru Soltoianu

(Destin Romanesc (seria noua), Revista de istorie si cultura, 2010, An V (XVI) Nr. 3-4 (67-68), ICR, Chisinau, 2010)

Abstract

The article focuses on Oleg Dombrovschi’s narrative. Romanian soldier and war prisoner during the Second World War, Dombrovschi was forced to enter the so-called «voluntary» devisions which fought against regular Romanian army. Upon his refusal, he was detained until 1951 in Soviet work camps; returned later to Romania, he was also imprisoned for six years. Nowadays, he is the President of the Bucharest Section of the Union of Non-Communist War Veterans.